Vietatea

Era frumoasa si firava
Cu ochii mari si plini de frica,
Parca simtea,ceva se va-ntimpla
In locul acela-ntunecat.

Nu stiam ce sa mai fac,
Vazind ca tata-i pregatit
Sa traga-n ea cu-n glont
Ce o va rani cu durere
In inima ei,plina de iubire.

Am inceput sa pling,acolo,
Unde acea frumoasa vietate
Era sa moara,dar n-a murit,
Caci tate-i i-a fost frica
Ca voi ramine cu-acea durere-n suflet.

M-am bucurat si i-am multumit
Ca acea frumoasa vietate,traieste
Si va trai necontenit,
Acolo!